Noaptea nu se împuşcă, romanul pe care îl reedităm acum, a avut parte cînd a apărut prima dată, în 1985, de un tratament special. Cartea a fost interzisă, la capătul unei brutale campanii de represarii, prin care se dădea încă un avertisment acelor scriitori care ar mai fi încercat să spună şi altceva decît li se dădea voie (de alffel, cu cîteva excepţii, scriitorii intraseră de mult în dizgraţia perechii prezidenţiale), ca şi editorilor care ar fi cutezat să-i publice pe aceşti scriitori.      La scurt timp după apariţia romanului, ca la un semnal — semnalul a venit, se pare, de la cabinelul 2 — acea parte a presei care întîmpina cu zel dorinţele dictatorului şi-a început tirul asupra cărţii. În Scînteia, Luceafărul sau Săptămîna s-a demonstrat că romanul este eşecul unui autor talentat de a carui publicare se făceau vinovaţi editori iresponsabili profesional. Momentul culminant al campaniei de presă a fost apariţia în România literară a conţinutului unei dezbateri despre carte, pusă în scenă după o regie arhicunoscută în comuna Gîrbovi din judeţul Ialomiţa. Textul lasă să se înţeleagă că dezbaterea a avut loc pentru a le da prilejul sătenilor de acolo să-şi spună cuvîntul în legătură cu o carte care i-a nemulţumit — Noaptea nu se împuşcă.      În realitate, ţăranii n-au văzut cartea decît cu puţin timp înaintea dezbaterii, cînd le-au fost trimise, de la centru cîteva exemplare în care erau deja subliniate paragrafe incriminante pentru autor. Textele unor intervenţii au fost înmînate în chiar ziua respectivă celor care primiseră indicaţii să le citească sau să le recite. Ceea ce s-a publicat în România literară reprezintă varianta masluită a luărilor de cuvînt de la acea, acţiune culturală dintre care lipsesc punctele de vedere favorabile cărţii.      După această dezbatere a urmat împărţirea pedepselor : autorul a fost destituit, ca şi scriitorul Mircea Sântimbreanu, directorul Editurii Albatros unde a aparut romanul, redactorul cărţii a fost sancţionat şi transformat într-un ,,caz”, Aurel David, redactorul-şef al ziarului “Vremuri noi” din Călăraşi, destituit şi el, doar pentru că a venit neinvitat la dezbaterea (publică, altminteri de la Gîrbovi, şeful Centrului de librării Călărasi ,,mutat” în altă muncă pentru că n-a fost destul de promt cu retragerea romanului din librării. Însuşi Petre Enache, secretarul cu propaganda al cc, al pcr, a convocat la el conducerea Editurii Albatros şi biroul de partid pentru a le administra o lectie de fermitate revolutionară. După care, cartea a fost retrasă din librării şi nu s-a mai dat voie să fie în vreun fel pomenită în presă.       În paginile care urmează am adunat documente în legătură cu acest ,,caz” utile, sperăm, nu numai istoricilor literari. Alături de textul dezbaterii de la Gîrbovi, am aşezat cronicile nefavorabile apărute în presă de extrema obedientă faţă de dictatură, apoi mărturiile unor oameni care au avut de suferit pentru ca au fost implicaţi în acest caz.